Arbitru asistent explicat: Cum funcționează oficierea pe terenul de fotbal
Acest ghid explică rolul arbitrului asistent în fotbalul de asociere, detaliind responsabilitățile lor, modul în care rolul a evoluat și ce spectatori ar trebui să urmărească în timpul unui meci.
- Arbitrul asistent asistă arbitrul în aplicarea Legilor Jocului.
- Atribuțiile lor includ judecarea ofsaidului, a faulturilor și atunci când mingea părăsește terenul de joc.
- Echipele moderne de oficiere pot include un al patrulea arbitru oficial și un arbitru asistent suplimentar pentru o acoperire sporită.
În fotbalul de asociere, arbitrul asistent, adesea cunoscut ca un tușier, este un oficial crucial care lucrează alături de arbitrul principal pentru a administra Legile Jocului. În timp ce Legile Jocului nu impun prezența lor, aproape toate nivelurile organizate de fotbal au cel puțin doi arbitri asistenți. Acești oficiali sunt poziționați pe linii de margine opuse, fiecare acoperind o jumătate de teren, permițându-le să monitorizeze acțiunea de-a lungul marginii. Funcția lor principală este de a oferi arbitrului informații critice cu privire la limitele și încălcările.
Principalele responsabilități ale lui Lineman
Atribuțiile atribuite arbitrilor asistenți sunt detaliate în cadrul Legilor Jocului. Ei sunt responsabili pentru mai multe sarcini cheie în timpul jocului. Acestea includ judecarea momentului în care mingea a trecut linia de margine sau linia de țintă, determinarea echipei care are dreptul să repornească jocul și identificarea momentului în care a avut loc o infracțiune de ofsaid. Mai mult, ei sfătuiesc arbitrul atunci când o încălcare a legilor are loc în afara liniei directe de vedere a arbitrului. Este important de menționat că, deși observațiile lor sunt vitale, toate deciziile luate de arbitrii asistenți sunt consultative pentru arbitru, care păstrează autoritatea finală pe teren.
Evoluția sprijinului oficiat
Structura oficierii meciurilor a evoluat semnificativ de-a lungul timpului. Practica de a avea un arbitru înlocuitor a fost introdusă pentru prima dată în 1966 de către arbitrul și administratorul englez Ken Aston. Deși Consiliul Asociației Internaționale de Fotbal nu a stabilit oficial poziția până în 1991, enumerând domeniile specifice de responsabilitate, conceptul de oficiali suplimentari a crescut. Rolul celui de-al patrulea oficial, care operează de obicei în apropierea zonelor tehnice, ajută arbitrul cu sarcini administrative, cum ar fi supravegherea procedurilor de substituție și ajută la menținerea unor înregistrări exacte pentru a preveni erorile grave.
Echipe moderne de oficiere și tehnologie
Meciurile moderne prezintă adesea mai mult decât arbitrul și doi tușieri. La niveluri mai înalte de joc, un al patrulea oficial este standard, iar în unele cazuri, arbitrii asistenți suplimentari sunt angajați pentru a acoperi anumite zone, cum ar fi în spatele liniei de țintă din apropierea suprafeței de pedeapsă. Utilizarea arbitrilor asistenți suplimentari a fost aprobată de IFAB în iulie 2012, în urma unor probe în diverse competiții. Pe stadioanele mari, întregul echipaj de oficiere poate fi echipat cu microfoane și căști wireless pentru a asigura o comunicare clară pe teren, depășind provocările zgomotului puternic al stadionului.
Evoluția continuă cu progresele tehnologice. În timp ce arbitrul asistent rămâne un observator cheie pe teren, arbitrul asistent video (VAR) funcționează ca un sistem separat, revizuind deciziile folosind înregistrări video și comunicând cu arbitrul de pe teren prin intermediul unei căști. Echipa care oficiază lucrează în colaborare pentru a pune în aplicare Legile Jocului, arbitrul acționând ca factorul de decizie final. Dezvoltarea constantă a acestor roluri asigură că jocul este oficiat cu cel mai înalt grad de acuratețe și corectitudine posibil.